Partea buna la ideile fixe...

da, e aceea ca macar stii unde le gasesti. Ce bine-am ras ... Dar sa revenim la romanii nostri. Ei sunt minunati prin faptul ca au idei. Pacat ca unele sunt asa de fixe ... dramatic de fixe ...fara nici o noima de fixe. Hai sa-l luam pe Ion a lui Rebreanu ... o fi el un personaj dar e bazat pe observatii reale. Si ce m-au mai enervat ideile lui fixe, sa incurci tu vietile atator oameni numai pentru o idee fixa ... pai si ce daca pamantul era important, tot nu mi se pare un motiv suficient. Delirez ... hm, poate. Dar mi se par mai importanti oamenii oricum as privi lucrurile. As minti sa spun ca stiu ce inseamna saracie lucie ... dar stiu ce inseamna sa ai foarte putin. Stiu ce inseamna sa porti aceiasi pantofi ani de zile chiar daca deja stau degetele adunate covrig in ei si sa te uiti cu jind la noii pantofi din fiecare sezon ai colegelor... in final n-a fost o tragedie, exista totdeauna si lucruri frumoase ... deci sa trecem peste asta si sa revenim la ideea de baza: romanii sunt egoisti, chiar si atunci cand daruiesc. Ei nu stiu sa daruiasca dezinteresat. Pentru romani totul trebuie sa aduca un castig personal, fie de natura materiala, fie de imagine ... este ca o idee fixa implanata deja in subconstient, sau poate in gene :))). Imi pare rau, iubesc Romania, dar nu pot spune acelasi lucru despre romani ... poate doar despre cativa, pacat numai ca e ca in zicala: "cu o floare nu se face primavara". 

Erau mai multe de spus de fapt ... dar sa nu fim melodramatici. Ce ne mai place noua romanilor sa ne plangem singuri de mila! Zau asa ... suntem penibili. Si nici pe vremea Mioritei lucrurile nu stateau mai bine ...