Dau cautare pe net. Cuvinte cheie "glioblastom multiform". Statistici si cazuri deprimante. Incep sa inteleg de ce nu ma lasa sotul pe net. Da, si eu am fost operata de glioblastom multiform parieto-occipital dreapta. La 15 zile dupa ce am nascut. In poza suntem la vreo 7 luni dupa evenimente, Cezara e bine din fericire :). Am fost operata in 30 ianuarie 2009...ma uit ingrijorata la statistici desi ultimul RMN a iesit foarte bine, fara semne de recidiva. Desigur, am ramas cu fotofobie si probleme de perceptie vizuala pe partea stanga...nu mari dar oricum destul cat sa ma faca sa ezit in a ma urca din nou la volan de exemplu. Revenind la statistici...nu-mi vine sa cred ce vad, nici nu-mi imaginam ca e asa grav. Adica speram pur si simplu ca am scapat...of, mai bine nu ma uitam pe net. Credeam ca gasesc si eu ceva recomandari legate de stilul de viata potrivit in aceasta situatie...de-astea, se pare ca doar statistici si cazuri...deprimante. Asadar am aflat de ce izbucneam in plans cand nu trebuia, de la ce mi se trag schimbarile bruste de la veselie la tristete..durerile de cap pe care le puneam pe seama curentului, aiureala si memoria proasta pe care le puneam pe seama oboselii, oboseala pe care eu o puneam pe seama serviciului. Imi raman cuvintele blocate si incerc sa nu ma gandesc la statistici. Imi repet ca eu sunt bine si voi fi bine. Avem de crescut o fetita frumoasa si vesela, deci trebuie sa fiu bine.vineri, 23 octombrie 2009
glioblastom multiform
Dau cautare pe net. Cuvinte cheie "glioblastom multiform". Statistici si cazuri deprimante. Incep sa inteleg de ce nu ma lasa sotul pe net. Da, si eu am fost operata de glioblastom multiform parieto-occipital dreapta. La 15 zile dupa ce am nascut. In poza suntem la vreo 7 luni dupa evenimente, Cezara e bine din fericire :). Am fost operata in 30 ianuarie 2009...ma uit ingrijorata la statistici desi ultimul RMN a iesit foarte bine, fara semne de recidiva. Desigur, am ramas cu fotofobie si probleme de perceptie vizuala pe partea stanga...nu mari dar oricum destul cat sa ma faca sa ezit in a ma urca din nou la volan de exemplu. Revenind la statistici...nu-mi vine sa cred ce vad, nici nu-mi imaginam ca e asa grav. Adica speram pur si simplu ca am scapat...of, mai bine nu ma uitam pe net. Credeam ca gasesc si eu ceva recomandari legate de stilul de viata potrivit in aceasta situatie...de-astea, se pare ca doar statistici si cazuri...deprimante. Asadar am aflat de ce izbucneam in plans cand nu trebuia, de la ce mi se trag schimbarile bruste de la veselie la tristete..durerile de cap pe care le puneam pe seama curentului, aiureala si memoria proasta pe care le puneam pe seama oboselii, oboseala pe care eu o puneam pe seama serviciului. Imi raman cuvintele blocate si incerc sa nu ma gandesc la statistici. Imi repet ca eu sunt bine si voi fi bine. Avem de crescut o fetita frumoasa si vesela, deci trebuie sa fiu bine.
Postări
